|
Calabria
|
|
Mamma nun mi mannati all'acqua sula: lu ventu mi valau la tuvagliola lu ventu mi valau la tuvagliola e lu quattraru mi vulia vasari.
Calabrisella mia, facimmu ammore. Trallallalleru llalleru llallà sta calabrisella muriri mi fa.
Ti vitti a la jumara cchi lavavi, Calabrisella mia ccu stocchi scuri, e mentu alla sipala i panni ampravi iu t'arrubai lu megghiu maccaturi.
Calabrisella mia, facimmu ammore. Trallallalleru llalleru llallà sta calabrisella muriri mi fa.
Quannu a studiari ivi a la citati, non vitti a nudda bedda com'a tia: Pensai ccu pena a s'occhi innamurati, e 'nta su muccaturi iu ti cincia.
Calabrisella mia, facimmu ammore. Trallallalleru llalleru llallà sta calabrisella muriri mi fa.
Tutta sudata di l'acqua venia. Nci dissi: Dunami n'ndi na schizzella. Acqua non si ndi dune pi la via; Stasira venitti ndi a la 'ni cella.
Calabrisella mia, facimmu ammore. Trallallalleru llalleru llallà sta calabrisella muriri mi fa.
Ora ca di la Sviza su turnatu mi guardi e mi saluti malantrina: dariasi tuttu lu me sparambiatu, bedda, p'aviri a tia sempre vicina.
Prima m'a dittu si e mo' nun voia: dimmi di chi ti spagni bedda mia, ca si ti spagni da famiglia toia, 'mbrazza ta strigne e nun ti lassu chiuia.
Calabria Mia - Calabrisella |